urmăriri, s.f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări.
s. 1. v. fugărire. 2. supraveghere. (Pus sub ~.)
s. f., g.-d. art. urmărírii; pl. urmăríri
f. v. A URMĂRI. ♢ ~ penală acțiune judiciară de strângere a probelor pentru dovedirea vinovăției infractorului. / v. a urmări