ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.
adv. v. agale.
adj. m., pl. ușuréi; f. sg. ușurícă/ ușureá, pl. ușuréle
(diminutiv de la ușor) Cam ușor; destul de ușor. ♢ ~ de minte cu minte puțină; mărginit. /ușor + suf. ~el