utere, s.n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus.
s. (ANAT.) mitră, (înv. și pop.) sân, (pop.) pântece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)
n. (la femele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital în care se dezvoltă embrionul; mitră; matrice. /<lat. uterus, fr. utérus
s.n. Organ genital al femelei la animale superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. [< lat. uterus, fr. utérus].
s. n. organ cavitar între vagin și trompe, în care se dezvoltă embrionul; mitră. (< lat. uterus, fr. utérus)