utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ♢ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.
adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. v. bine-venit. 3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. v. judicios.
și substantival Care satisface o necesitate; cu folos; folositor. Sfat ~. Publicație ~ă. /<fr. utile, lat. utilis
adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis].