, uzajuri, s.n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage.
s. v. uzură.
s. v. folosință, folosire, întrebuin-țare, utilizare, uz.
s. n., pl. uzájuri
~uri n. 1) v. UZURĂ. 2) v. UZ. /<fr. usage
s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr. usage)