, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.
adj. folosit, întrebuințat. (Care este for-mula ~?)
Care este folosit în mod curent; întrebuințat frecvent. /<fr. usité, lat. usitatus, it. usitato
, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).
tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat
vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].