, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).
vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. și pl. uziteáză
vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].