definiția vacarii definiție dex

, văcari, s.m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius.

s. (Transilv. și Ban.) ciurdar, (Mold.) haidău. (E ~ul satului.)

s. m., pl. văcári

m. 1) Lucrător care paște și îngrijește vacile. ♢ A se supăra ca ~ul pe sat a se supăra fără nici un motiv. /vacă + suf. ~ar

s. art. v. alcor.

, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văcăreáscă

intranz. A fi văcar. /Din văcar

, văcării, s.f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie.

, văcării, s.f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie.

(cireadă, meserie) s. f., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; (cirezi) pl. văcăríi, art. văcăríile

f. 1) Ocupație de văcar. 2) Loc unde se țin vacile. /vacă + suf. ~ărie