s.f. Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri. – Din fr. vaccinothérapie.
s. f., art. vaccinoterapía, g.-d. vaccinoterapíi, art. vaccinoterapíei
s.f. (Med.) Metodă terapeutică bazată pe imunizarea unui organism prin administrarea unor vaccinuri. [Gen. -iei. / < fr. vaccinothérapie, cf. lat. vaccinus – de la vacă, gr. therapeia – îngrijire].
s. f. metodă terapeutică bazată pe inocularea de vaccinuri în doze repetate. (< fr. vaccinothérapie)