vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivizat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (si substantivizat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator si digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus.
adj. I. 1. v. imprecis. 2. v. estompat. 3. v. surd. 4. v. confuz. 5. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. v. pneumogastric.
adj. – Confuz, nedeterminat. Fr. vague. – Var. vagabond (var. vulgară bagabont, vagabonț), s.m., din fr. vagabond, cf. mr. vagabondu ‹ it. vagabondo; vagabondaj, s.n., din fr. vagabondage.
adj. 1. Care nu este bine lămurit; nelămurit, nedefinit, nedeterminat. 2. Nesigur, neprecis. ♢ A se pierde în vag = a face considerații generale, neprecise. ♦ Care nu poate fi bine analizat. ♢ (Anat.) Nerv vag (și s.m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni; nerv pneumogastric. [< fr. vague, cf. lat. vagus < vagari – a rătăci].