, vânturători, s.f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.
s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) șpiț, (Transilv. și Maram.) vânturașcă. 2. morișcă.
(mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
(aventurieră) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre
(aventurieră) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre
f. Mașină agri-colă care curăță semințele cerealelor de impurități cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. /a vântura + suf. ~oare
s. m., pl. vânturătóri