, văpáițe, s.f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s.f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă).
s. v. fachie, opaiț.
s. f. (sil. -pa-i-), g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe
f. Lampă primitivă constând dintr-un fitil introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură; opaiț; poponeț. /văpaie + suf. ~iță