s.n. – Oxid de calciu. – Megl. var. Sl. varŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 448; Conev 79), de la variti „a coace”, cf. bg., rus. var, pol. var. – Der. vărar, s.m. (muncitor care lucrează cu var; vînzător de var); vărărie, s.f. (loc cu var); varniță, s.f. (loc cu var, cuptor de var), din sl. varĭnica, cf. bg. varnica; vărnicer, s.m. (vărar); văros, adj. (cu var, cu aspect de var); vărui, vb. (a da cu var); văruială, s.f. (văruit; apă de var).
s.m. (Fiz.) Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. român C. Budeanu de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].
s. m. unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)
adj. – Variat. Lat. varius (sec. XIX). – Der. (din fr.) varia, vb.; variabil, adj.; invariabil (var. nevariabil), adj.; variabilitate, s.f.; variantă, s.f.; variați(un)e, s.f.; varietate, s.f.; varieteu, s.n. (teatru de varietăți).