s.f. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.
s. f., g.-d. art. vasalității
f. 1) (în evul mediu) Ansamblu de raporturi sociale stabilite între membrii clasei dominante, bazate pe acor-darea unor feude vasalilor de către seniori. 2) Situație de dependență politică a unei țări față de altă țară cu păstrarea autonomiei. [G.-D. vasalității] /<fr. vassalité
s. f. 1. condiția de vasal. 2. sistem feudal bazat pe raportul de dependență între vasal și suzeran. 2. stare de servilitate, de dependență limitată. (< fr. vassalité)