, vâsle, s.f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.
, vâsle, s.f. (Reg.) 1. Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.
s. lopată, ramă, (reg.) babaică, opacă, opacină, (Bucov., Transilv. și Ban.) suflă. (Ambarcație cu ~e.)