, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.
vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vâsleáscă
intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcație); a lopăta /Din vâslă
, vâsliri, s.f. Acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit. – V. vâsli.
s. v. vâslit.
s. f., g.-d. art. vâslírii; pl. vâslíri