definiția vatuit definiție dex

, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.

, vătui, -ie, s.m. și f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. vituleus (< vitulus).

s. (ZOOL.) (Olt. și Ban.) vătărog. (~ul este iedul sau iepurele de circa un an.)

vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

s. m., pl. vătúi, art. vătúii

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătuiáscă

tranz. (obiecte de îmbră-căminte) A căptuși cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui

m. rar 1) Ied de un an. 2) Pui de iepure până la un an. /Cuv. de orig. traco-dacă

, vătúi, s.m. (reg.) 1. ied de un an. 2. pui de iepure. 3. pielea prelucrată a puiului de căprioară.

adj. (pop.) bumbăcit. (Haină ~.)

adj. v. înăbușit, înfundat, slab, stins, surd.

s. v. vătuire.