, văzduhuri, s.n. Înveliș gazos care înconjură Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vŭzduhŭ.
s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălțimi (pl.). (Zboară prin ~.)
n. 1) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; cer. 2) Straturile înalte ale acestui înveliș. /<sl. vuzduhu