s.n. (Înv. și reg.) Faptul de a vedea; capacitatea de a vedea; văz. – V. vedea.
, văzuți, -te, adj. Care se vede; vizibil, clar. ♦ (Substantivat, f. pl.) Tot ceea ce se vede sau se poate vedea. – V. vedea.
adj. v. vizibil.
adj. v. apreciat, considerat, prețuit, respectat, stimat.
s. v. ochi, văz, vedere.
≠ invizibil, nevăzut
s. n. (pl. văzúte în loc. din, pe ~)
1) v. A VEDEA și A SE VEDEA. ♢ Pe ~te a) față de toți; b) ca să fie văzut. 2) Care este de vază; care se bucură de stimă, de considerație, de apreciere. /a vedea