, vedenii, s.f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere).
s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinație. 4. v. spectru.
s. v. imagine, înfătișare, miraj, ochi, reprezentare, văz, vedere, viziune.
s. f. (sil. -ni-e), art. vedénia (sil. -ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile (sil. -ni-i-)
f. 1) Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; fantasmă; viziune. A avea ~i. 2) (în superstiții) Ființă imaginară, produs al fanteziei, care provoacă spaimă; fantomă; nălucă; arătare; duh; stafie; spirit. /<sl. vidĕnije