, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ♢ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ♢ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo.
adj. m., pl. vegetatívi; f. sg. vegetatívă, pl. vegetatíve
1) Care ține de organele plantei; propriu organelor plantei. ♢ Înmulțire ~ă înmulțire fără semințe (prin bulbi, butași, rizomi etc.). Hibridare ~ă hibridare prin unirea unor organe de la două plante. 2) Care ține de activitatea fiziologică involuntară; propriu activității fiziologice involuntare. ♢ Sistem nervos ~ sistem nervos compus din nervii simpatici și nervii parasim-patici, care dirijează o serie de funcții ale organismului (respirația, metabolismul, digestia etc.). /<fr. végétatif, germ. vegetativ
adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate într-un sector special al sistemului nervos central. ♢ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Referitor la organe și părți ale plantelor, exceptând organele de reproducere sexuală. ♢ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe sau spori). [< fr. végétatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].
adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. o sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau funcții care nu sunt implicate în procesul reproducerii. o înmulțire ~ă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori. (< fr. végétatif, it. vegetativo)