adj. m., pl. vehiculári; f. sg. vehiculáră, pl. vehiculáre
adj. referitor la vehicule. o limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)
s. f., pl. vehiculări
s.f. Acțiunea de a vehicula și rezultatul ei. [< vehicula].