definiția velarii definiție dex

velare, adj.n. și f., s.f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din fr. vélaire.

, velari, s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. – Cf. it. velaio, fr. voilier.

adj. (FON.) gutural. (Consoană ~.)

adj. m., pl. velári; f. sg. veláră, pl. veláre

și substantival lingv. Care se articulează în regiunea vălului palatal; gutural. Consoană ~ă. /<fr. vélaire

adj. Consoană velară (și s.f.) = care se produce prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural. [< fr. vélaire].

s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a definitie/tendă">tenzilor navei. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. [Cf. it. velaio, fr. voilier].

s. m. 1. muncitor, marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tendelor navei. 2. marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. (< it. velaio, fr. voiler)

adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural (2). (< velă + -ar, după fr. véliaire)

, velării, s.f. 1. Meseria velarului². 2. Atelier în care se confecționează vele și obiecte din pânză de vele. – Velar² + suf. -ie.

, velării, s.f. Obiecte din pânză de vele de la bordul navelor. – Velă + suf. -ărie.

s. f., art. velăría, g.-d. art. velăríei; pl. velăríi, art. velăríile