adj. m., s. m., pl. nou-veníți, art. nou-veníții; f. sg. nou-venítă, g.-d. art. nou-venítei, pl. nou-veníte
, (1) venituri, s.n., (2) veniți, -te, s.m. și f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ♢ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S.m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană definitie/sosi">sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.
s. I. 1. ajungere, sosire, sosit, venire. (După ~ul lui acasă.) 2. sosire, venire, (reg.) venită. (~ul iernii.) II. v. câștig.
n. 1) Volumul surselor materiale sau bănești care îi revine unui stat, unei întreprinderi, unui particular etc. pe o anumită perioadă de timp. ♢ ~ național totalitate a bunurilor obținute în economia națională într-o anumită perioadă de timp. /v. a veni
și substantival Care vine; care se prezintă undeva. ♢ Nou ~ persoană sosită de curând undeva. Bun ~! formulă de salut adresată celui sosit de undeva. /v. a veni