, vișini, s.m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ♢ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (întrebuințat la confecționarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, întrebuințate drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). – Din vișină (derivat regresiv).
s. (BOT.) vișin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic; vișin turcesc (Prunus mahaleb) = mahaleb, (reg.) antep, mălin.
m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dințate și cu flori albe, având fructe mici, rotunde, cărnoase, de culoare roșie și cu gust acrișor. ♢ ~ turcesc arbust cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui la gust, ale cărui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confecționarea lulelelor. ~ sălbatic. v. VIȘINEL. /Din vișină
, vișine, s.f. Fructul vișinului, sferic, cărnos, de culoare roșu-închis și cu gust acrișor. ♢ Vișină sălbatică = fructul vișinelului (2). [Pl. și: vișini] – Din sl. višnja.
, vișine, s.f. Fructul vișinului, sferic, cărnos, de culoare roșu-închis și cu gust acrișor. ♢ Vișină sălbatică = fructul vișinelului (2). [Pl. și: vișini] – Din sl. višnja.
s.f. – Frcut sferic, cărnos și acrișor. – Mr., megl. vișină. Tc. (per.) vișne (Pascu, II, 174; Lokotsch 2164; Ronzevalle 170), prin intermediul sl. (bg., sb.) višnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 459; Conev 48; Graur, BL, VI, 172), cf. ngr. βίσσινον (Diez, I, 445; REW 1433), alb. višjë, it. visciola. – Der. vișin, s.m. (pom roditor care face vișine, Prunus ceraseus); vișinel, s.m. (porumbar, Prunus chamaecerasus); vișinea (var. vișinică), s.f. (porumbea); vișiniu, adj. (de culoarea vișinei coapte), cf. ngr. βισινύς; vișinet, s.f. (livadă de vișini); vișinap (var. vișinab, vișinată), s.n., din tc., per. vișinab (Șeineanu, II, 378; Ronzevalle 170), cf. ngr. βισσινάδα, bg. višinab.
s.f. – Frcut sferic, cărnos și acrișor. – Mr., megl. vișină. Tc. (per.) vișne (Pascu, II, 174; Lokotsch 2164; Ronzevalle 170), prin intermediul sl. (bg., sb.) višnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 459; Conev 48; Graur, BL, VI, 172), cf. ngr. βίσσινον (Diez, I, 445; REW 1433), alb. višjë, it. visciola. – Der. vișin, s.m. (pom roditor care face vișine, Prunus ceraseus); vișinel, s.m. (porumbar, Prunus chamaecerasus); vișinea (var. vișinică), s.f. (porumbea); vișiniu, adj. (de culoarea vișinei coapte), cf. ngr. βισινύς; vișinet, s.f. (livadă de vișini); vișinap (var. vișinab, vișinată), s.n., din tc., per. vișinab (Șeineanu, II, 378; Ronzevalle 170), cf. ngr. βισσινάδα, bg. višinab.
adj. purpuriu, (rar) purpuros, (pop.) conabiu, (înv. și reg.) marmanziu, porfiriu, purpurat. (De culoare ~.)
adj. m., f. vișiníe; pl. m. și f. vișiníi