vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ♢ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a definitie/omusor">uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant.
adj. 1. tremurător, trepidant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. v. înduioșător.
1) Care vibrează; cu proprietatea de a vibra. 2) Care produce vibrații; producător de vibrații. ♢ Consoană ~tă consoană lichidă formată prin vibrarea unor părți ale aparatului articulator (a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii). 3) fig. Care exprimă o emoție foarte puternică; cu proprietatea de a emoționa puternic. [Sil. vi-brant] /<fr. vibrant
adj. 1. Care vibrează, care produce sunete. ♢ (Fon.) Consoană vibrantă (și s.f.) = consoană produsă prin atingerea ușoară a vârfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formând succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. (Fig.) Emoționant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant].
adj. 1. care vibrează, care produce sunete. o consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea ușoară a alveolelor incisivilor superiori. 2. (fig.) care face să vibreze; emoționant, patetic. (< fr. vibrant)