definiția viciază definiție dex

s.f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob¹. ♢ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeríche s.f.] – Din mazăre.

s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră. (Bate, cade ~.)

s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii; pl. măzăríchi

f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de gheață; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre

, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.

≠ a purifica

vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciéz, 3 sg. și pl. viciáză, 1 pl. viciém (sil. -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)

tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier

intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].

vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)