viérs (-suri),
s.n. –
1. Cuvînt. –
2. Cîntec,
arie,
melodie. – Var.
vers, virș. Lat.
vĕrsŭs (Pușcariu 1882; REW 9248), cf.
alb.
vierš;
pentru semantism, cf, Bogrea,
Dacor., III, 310. Este
dubletul lui
vers, s.n., din
același cuvînt lat., neol., și al lui
verș, s.n. (
vers), în Trans., cu
pronunțare mag.
vers. – Der.
versui, vb. (a
versifica);
versifica, vb., după fr.
versifier;
versificator, s.m.;
versificați(un)e, s.f.;
viersar (var.
viersuitor), s.m. (
cantor, cîntăreț).