(1) viespare, s.n., (2,3) viespari, s.m. 1. S.n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S.m. (Entom.) Gărgăun. 3. S.m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.
s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.
m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrănește, mai ales, cu albine și viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar
s. f., art. viespăría, g.-d. art. viespăríei; pl. viespăríi, art. viespăríile