, vindecări, s.f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ♢ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca.
s. (MED.) 1. v. însănătoșire. 2. v. cica-trizare.
≠ îmbolnăvire
s. f., g.-d. art. vindecării; pl. vindecări