vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. -ător.
adj. întremător, lecuitor, tămădu-itor, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)
adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. și pl. vindecătoáre
Care vindecă; cu proprietatea de a vindeca; tămăduitor; lecuitor. /v. a vindeca