vindicte, s.f. (Livr.) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. – Din fr. vindicte, lat. vindicta.
s. f., g.-d. art. vindíctei; pl. vindícte
s.f. (Liv.) Urmărire, răzbunare a unei crime. [< fr. vindicte, lat. vindicta].
s. f. vendetă. (< fr. vindicte, lat. vindicta)