vinerițe, s.f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.
s. (BOT.; Ajuga reptans) (livr.) lavrentină, (reg.) tămâiță, vinețică.
s. v. suliman, tămâiță.
s. f., g.-d. art. vineríței; pl. vineríțe
f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori albastre sau albe, dispuse în formă de spic, folosită în scopuri medicinale. /vineri + suf. ~iță
s. v. tămâiță-de-câmp.