definiția vinetele definiție dex

s. v. săbiuță.

s. v. iris, stânjen, stânjenel.

s. v. viermănar.

s. v. calcantit, sulfat de cupru.

s. f. (sil. -tră)

s. m. + adj.

s. m. + adj.

, vineți, -te, adj., s.n., s.f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.) 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S.n. Culoare vânătă (I 1). III. S.f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea. – Lat. venetus.

adj. 1. (înv. și pop.) pătlăginiu, (Munt.) civit. (De culoare ~.) 2. v. învinețit. 3. v. livid. 4. sur. (Cal ~.)

adj. m., pl. víneți; f. sg. vânătă, pl. vínete

Care este de culoare albastră-închisă, bătând în violet. 2) (despre persoane) Care a căpătat o culoare albastră-închisă, bătând în violet; învinețit. 3) (despre pene sau păr de animale) Care are o culoare cenușie cu nuanță de albastru. /<lat. venetus

s. (BOT.; Solanum melongena) pătlăgea, (reg.) godină.

f. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructe comestibile, mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă. 2) Fructul acestei plante; pătlăgică vânătă. /Din vânăt

s. pl. v. petunie.

vinețéle, s.f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ♢ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică.

s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

(albăstriță) s. f., art. vinețeáua, g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle

, vineței, -ele, adj. Diminutiv al lui vânăt.

s. pl. v. săpunele, scânteiuță.

s. pl. v. săpunele, scânteiuță.

s. 1. v. albăstrea. 2. vinețică-cu-lapte (Lactarius volemus) = râșcov, (reg.) râșcoviță, burete-dulce, (Mold.) râșcovel.

s. v. hulubiță, pâinișoară, suliman, vineriță.

(vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle

f. Ciupercă cu pălăria albă, cărnoasă, care conține un suc lăptos și dulce. /vânăt + suf. ~ică

adj. – 1. De culoare albastru-închis, violet. – 2. Cenușiu gri, se zice despre părul cailor. – Mr. vinit, megl. vinăt, istr. viret. Lat. vĕnĕtus (Pușcariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – Der. vînataie (var. vînătare), s.f. (pată vînătă pe corp; contuzie), cu suf. -aie, ca apăraie, vîlvătaie; vinecior, adj. (de culoare vineție; nume de cal); vinețea, s.f. (albăstrea, Cenataurea cyanus; ciupercă, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; plantă medicală, Ajuga reptans), uneori și vinețică, cf. vineriță; vinețiu, adj. (livid, care bate în vînăt); vineție, s.f. (culoarea vînătă, vînăt); (în)vineți, vb. (a se face vînăt; a deveni violet).