s.f. (Rar) Însușirea de a fi violabil. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violabilité.
s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violabilității
s.f. Însușirea de a fi violabil. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violabilité].
s. f. însușirea de a fi violabil. (< fr. violabilité)