violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.
vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză
tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter
vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].
vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)