definiția violetă definiție dex

s. v. viorea.

s. f., pl. violéte

f. v. VIOREA. /<fr. viollette

s.f. (Bot.) Viorea, toporaș, micșunea; violă². [Pron. vi-o-. pl. -te. / < fr. violette]

, violeți, -te, adj., s.n., s.f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S.n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S.f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.

, violeți, -te, adj., s.n., s.f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S.n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S.f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.

adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)

adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)

adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéți; f. sg. violétă, pl. violéte

s. n. (sil. vi-o-)

s. n. (sil. vi-o-)

adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéți; f. sg. violétă, pl. violéte

n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /<fr. violet

Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /<fr. violet

Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /<fr. violet

n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /<fr. violet

adj. De culoarea definitie/violetă">violetei, a micșunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A șaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eți, -ete. / < fr. violet].

adj. De culoarea definitie/violetă">violetei, a micșunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A șaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eți, -ete. / < fr. violet].

I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă². (< fr. violet, /II/ violette)