s.f. Aliaj de oțel cu crom și nichel, inoxidabil și rezistent la acizi, întrebuințat în tehnica dentară. – Din germ. Wiepla.
f. Aliaj de oțel, crom și nichel, inoxidabil, rezistent la coroziune, întrebuințat în tehnica dentară. [Sil. vi-plă] /<germ. Wiepla
s.f. Aliaj inoxidabil de oțel amestecat cu nichel și crom, folosit mai ales în dentistică. [Scris și wiplă. / < germ. Wiepla(metall) – nume comercial].
s. f. aliaj inoxidabil de oțel amestecat cu nichel și crom, folosit în stomatologie. (< germ. Wiepla)