subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.
s. n.
s.f. (Muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. [< it., lat. virga].
s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fâșii, evaporându-se până la pământ. [< fr., lat. virga].
s. f. semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. (< lat. virga)
s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. (< lat., fr. virga)