s.n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s.f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og.
s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă].