definiția vitejii definiție dex

, viteji, -ze, adj., s.m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care dă dovadă de curaj în luptă; p.gener. îndrăzneț, dârz, curajos. 2. S.m. (La pl.; în evul mediu, în definitie/țară">Țara Românească și în Moldova) Stăpân de pământ care primea din partea domnului unele sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĩ.

adj., s. 1. adj. v. curajos. 2. s. erou, (înv. și pop.) voinic. (A căzut în luptă ca un ~.) 3. adj. bărbătesc, curajos, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 4. s. (IST.) (înv.) curtean, slujitor. (Soldații din garda unor domnitori se numeau ~ji.)

≠ fricos, laș

adj. m., s. m., pl. vitéji; f. sg. viteáză, pl. vitéze

Care dă dovadă de bărbăție și curaj; plin de curaj; curajos; îndrăzneț; brav; cutezător. /<sl. vitenzi

adj. – Curajos. Sl. vitezĭ „erou” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 459) sau mai probabil din bg., sb. vitez, mag. vitéz, pol. witez, rus. vitjazĭ. – Der. vitejesc, adj. (curajos, îndrăzneț); vitejește, adv. (ca vitejii); vitejie, s.f. (faptă de viteaz); vitejime, s.f. (mulțime de viteji).

vb. v. haiduci.

, vitejii, s.f. 1. (La sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ♢ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie.

s. bărbăție, bravură, curaj, eroism, neînfricare, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)

s. v. haiducie.

≠ lașitate

s. f., art. vitejía, g.-d. art. vitejíei; pl. vitejíi, art. vitejíile

f. 1) Caracter viteaz; bravură. 2) Faptă de viteaz. [G.-D. vitejiei] /viteaz + suf. ~ie