viziri, s.m. Nume dat miniștrilor (sau înalților dregători) din țările musulmane. ♢ Mare-vizir = nume dat în Imperiul Otoman dregătorului care îndeplinea funcția de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.
m. înv. Demnitar în Imperiul Otoman și în alte țări musulmane. ♢ Mare ~ nume dat primului ministru în Imperiul Otoman. /<turc. vezir
s.m. – Ministru, în țările musulmane. – Var. înv. vezir. Mr., megl. vizir. Tc. vezir, din arab. wazîr (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2160; REW 9515a), cf. ngr. βεζίρης, alb., bg., sb., pol. vezir, sp. alguacil. – Der. viziri, vb. (a exercita funcția de vizir), înv.; vizirie, s.f. (slujba de vizir); vizirlic (var. viziriat), s.n. (slujba de vizir), din tc. vezirlik, var. din fr. viziriat; viziresc, adj. (de vizir).