vizuine, s.f. 1. Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ sau și-l amenajează unele animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. – Cf. viezure.
vizuine, s.f. 1. Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ sau și-l amenajează unele animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. – Cf. viezure.
s. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, (reg.) cobârlău, covru, mișină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal salbatic.)
s. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, (reg.) cobârlău, covru, mișină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal salbatic.)
f. Adăpost subteran, pe care și-l sapă unele animale sălbatice; bârlog. [Sil. -zu-i-] /Din viezure