, voaluri, s.n. 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele sau pentru confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl. 2. Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorită unui defect de fabricație sau developării prelungite, luminii difuze care îl impresionează accidental etc. – Din fr. voile.
s. văl, (reg.) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilv. și Bucov.) balț, (Transilv.) șlaier. (~ de mireasă.)
n. 1) Țesătură foarte fină și transparentă din bumbac, mătase sau fibre sintetice, folosită la confecționarea obiectelor vestimentare femeiești. 2) la pl. Varietăți ale acestei țesături. 3) Bucată din această țesătură folosită de femei pentru a-și acoperi fața sau capul; văl. 4) Pată neagră pe un material fotografic, apărută în urma unui defect de fabricație sau de utilizare. [Monosilabic] /<fr. voile
s.n. – Văl, zăbranic. Fr. voile. Este dubletul lui văl. – Der. voala, vb., din fr. voiler; voaletă, s.f., din fr. voilette.
s.n. 1. Țesătură fină și transparentă; văl. 2. (Fot.) Pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. [Pron. voal. / < fr. voile].
s. n. 1. țesătură fină și transparentă; văl. 2. (fot.) pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. (< fr. voile)