, voaluri, s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise; p. ext. pânza parașutei. – Din fr. voilure.
f. 1) Totalitate a velelor de pe o corabie; velatură. 2) Curbura parașutei la deschiderea acesteia, care permite căderea lină a parașutistului. /<fr. voilure
s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafeței unei parașute deschise; (p. ext.) pânza parașutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure].