, vocative, s.n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus.
n. lingv. Caz al declinării care conține forma specială pe care o ia substan-tivul pentru a exprima o adresare. /<fr. vocatif, lat. vocativus
s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif].