, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.
vb., ind. prez. 1 sg. vociferéz, 3 sg. și pl. vocifereáză
intranz. A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta enervarea, nemul-țumirea sau mânia prin vorbe răstite; a țipa; a striga. /<fr. vociférer
vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a țipa cu mânie. [< fr. vociférer, cf. lat. vociferare].