, voinicei, s.m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.
s. v. varga-ciobanului.
s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii