, voitori, -oare, adj. (Înv.; adesea substantivat) Care voiește, care dorește ceva. ♢ Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva. [Pr.: vo-i] – Voi2 + suf. -tor.
și substantival Care voiește; care are o dorință. Spirit ~. /a voi + suf. ~tor