s.f. Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice; titrimetrie. – Din fr. volumétrie.
s. f. (sil. -tri-), art. volumetría, g.-d. volumetríi, art. volumetríei
f. 1) Compartiment al chimiei analitice care se ocupă cu stabilirea volumelor unor substanțe. [G.-D. volumetriei: Sil. -me-tri-] /<fr. volumétrie
s.f. Măsurare a volumelor. ♦ Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. [Gen. -iei. / < fr. volumétrie].